vioară f (plural vioare)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | vioară | vioara | vioare | vioarele | |
genitive-dative | vioare | vioarei | vioare | vioarelor | |
vocative | vioară, vioaro | vioarelor |
Probably from Italian viola, but uncertain since the shift of l to r usually indicates a Latin source. The r may have come by analogy with vior (cf. înviora) < viu. Cf. also Old Occitan viola (Occitan viula), Spanish vihuela, French vielle.
vioară f (plural viori or vioare)
With plural viori
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | vioară | vioara | viori | viorile | |
genitive-dative | viori | viorii | viori | viorilor | |
vocative | vioară, vioaro | viorilor |
With plural vioare
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | vioară | vioara | vioare | vioarele | |
genitive-dative | vioare | vioarei | vioare | vioarelor | |
vocative | vioară, vioaro | vioarelor |
Inherited from Vulgar Latin root *vīvula, from Latin vīvus.
vioară f (feminine only, plural vioare)
feminine only | singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | — | vioară | — | vioare | |||
definite | — | vioara | — | vioarele | ||||
genitive- dative |
indefinite | — | vioare | — | vioare | |||
definite | — | vioarei | — | vioarelor |