a vlăgui (third-person singular present vlăguiește, past participle vlăguit) 4th conj.
infinitive | a vlăgui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | vlăguind | ||||||
past participle | vlăguit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | vlăguiesc | vlăguiești | vlăguiește | vlăguim | vlăguiți | vlăguiesc | |
imperfect | vlăguiam | vlăguiai | vlăguia | vlăguiam | vlăguiați | vlăguiau | |
simple perfect | vlăguii | vlăguiși | vlăgui | vlăguirăm | vlăguirăți | vlăguiră | |
pluperfect | vlăguisem | vlăguiseși | vlăguise | vlăguiserăm | vlăguiserăți | vlăguiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să vlăguiesc | să vlăguiești | să vlăguiască | să vlăguim | să vlăguiți | să vlăguiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | vlăguiește | vlăguiți | |||||
negative | nu vlăgui | nu vlăguiți |