vocifera
vocifera
vocifera
Borrowed from French vociférer, from Latin vociferare.
a vocifera (third-person singular present vociferează, past participle vociferat) 1st conj.
infinitive | a vocifera | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | vociferând | ||||||
past participle | vociferat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | vociferez | vociferezi | vociferează | vociferăm | vociferați | vociferează | |
imperfect | vociferam | vociferai | vocifera | vociferam | vociferați | vociferau | |
simple perfect | vociferai | vociferași | vociferă | vociferarăm | vociferarăți | vociferară | |
pluperfect | vociferasem | vociferaseși | vociferase | vociferaserăm | vociferaserăți | vociferaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să vociferez | să vociferezi | să vocifereze | să vociferăm | să vociferați | să vocifereze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | vociferează | vociferați | |||||
negative | nu vocifera | nu vociferați |
vocifera