îmbielșugat m or n (feminine singular îmbielșugată, masculine plural îmbielșugați, feminine and neuter plural îmbielșugate)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | îmbielșugat | îmbielșugată | îmbielșugați | îmbielșugate | |||
definite | îmbielșugatul | îmbielșugata | îmbielșugații | îmbielșugatele | ||||
genitive- dative |
indefinite | îmbielșugat | îmbielșugate | îmbielșugați | îmbielșugate | |||
definite | îmbielșugatului | îmbielșugatei | îmbielșugaților | îmbielșugatelor |