a îmbăla (third-person singular present îmbălează, past participle îmbălat) 1st conj.
infinitive | a îmbăla | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îmbălând | ||||||
past participle | îmbălat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îmbălez | îmbălezi | îmbălează | îmbălăm | îmbălați | îmbălează | |
imperfect | îmbălam | îmbălai | îmbăla | îmbălam | îmbălați | îmbălau | |
simple perfect | îmbălai | îmbălași | îmbălă | îmbălarăm | îmbălarăți | îmbălară | |
pluperfect | îmbălasem | îmbălaseși | îmbălase | îmbălaserăm | îmbălaserăți | îmbălaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îmbălez | să îmbălezi | să îmbăleze | să îmbălăm | să îmbălați | să îmbăleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îmbălează | îmbălați | |||||
negative | nu îmbăla | nu îmbălați |