From proaspăt.
a împrospăta (third-person singular present împrospătează, past participle împrospătat) 1st conj.
infinitive | a împrospăta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împrospătând | ||||||
past participle | împrospătat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împrospătez | împrospătezi | împrospătează | împrospătăm | împrospătați | împrospătează | |
imperfect | împrospătam | împrospătai | împrospăta | împrospătam | împrospătați | împrospătau | |
simple perfect | împrospătai | împrospătași | împrospătă | împrospătarăm | împrospătarăți | împrospătară | |
pluperfect | împrospătasem | împrospătaseși | împrospătase | împrospătaserăm | împrospătaserăți | împrospătaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împrospătez | să împrospătezi | să împrospăteze | să împrospătăm | să împrospătați | să împrospăteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împrospătează | împrospătați | |||||
negative | nu împrospăta | nu împrospătați |