a împuta (third-person singular present împută, past participle împutat) 1st conj.
infinitive | a împuta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împutând | ||||||
past participle | împutat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împut | împuți | împută | împutăm | împutați | împută | |
imperfect | împutam | împutai | împuta | împutam | împutați | împutau | |
simple perfect | împutai | împutași | împută | împutarăm | împutarăți | împutară | |
pluperfect | împutasem | împutaseși | împutase | împutaserăm | împutaserăți | împutaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împut | să împuți | să împute | să împutăm | să împutați | să împute | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împută | împutați | |||||
negative | nu împuta | nu împutați |