a împăciui (third-person singular present împăciuiește, past participle împăciuit) 4th conj.
infinitive | a împăciui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împăciuind | ||||||
past participle | împăciuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împăciuiesc | împăciuiești | împăciuiește | împăciuim | împăciuiți | împăciuiesc | |
imperfect | împăciuiam | împăciuiai | împăciuia | împăciuiam | împăciuiați | împăciuiau | |
simple perfect | împăciuii | împăciuiși | împăciui | împăciuirăm | împăciuirăți | împăciuiră | |
pluperfect | împăciuisem | împăciuiseși | împăciuise | împăciuiserăm | împăciuiserăți | împăciuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împăciuiesc | să împăciuiești | să împăciuiască | să împăciuim | să împăciuiți | să împăciuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împăciuiește | împăciuiți | |||||
negative | nu împăciui | nu împăciuiți |