a înauri (third-person singular present înaurește, past participle înaurit) 4th conj.
infinitive | a înauri | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înaurind | ||||||
past participle | înaurit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înauresc | înaurești | înaurește | înaurim | înauriți | înauresc | |
imperfect | înauream | înaureai | înaurea | înauream | înaureați | înaureau | |
simple perfect | înaurii | înauriși | înauri | înaurirăm | înaurirăți | înauriră | |
pluperfect | înaurisem | înauriseși | înaurise | înauriserăm | înauriserăți | înauriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înauresc | să înaurești | să înaurească | să înaurim | să înauriți | să înaurească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înaurește | înauriți | |||||
negative | nu înauri | nu înauriți |