From încerca (“to try”) + -re.
încercare f (plural încercări)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) încercare | încercarea | (niște) încercări | încercările |
genitive/dative | (unei) încercări | încercării | (unor) încercări | încercărilor |
vocative | încercare, încercareo | încercărilor |