From închina + -tor. Compare Aromanian ncljinãtor.
închinător m or n (feminine singular închinătoare, masculine plural închinători, feminine and neuter plural închinătoare)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | închinător | închinătoare | închinători | închinătoare | ||
definite | închinătorul | închinătoarea | închinătorii | închinătoarele | |||
genitive/ dative |
indefinite | închinător | închinătoare | închinători | închinătoare | ||
definite | închinătorului | închinătoarei | închinătorilor | închinătoarelor |
închinător m (plural închinători)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) închinător | închinătorul | (niște) închinători | închinătorii |
genitive/dative | (unui) închinător | închinătorului | (unor) închinători | închinătorilor |
vocative | închinătorule | închinătorilor |