Borrowed from Latin corōnāre, with the prefix in-, or from Romanian în- + coroană. Cf. the inherited doublet cununa, and also încununa.
a încorona (third-person singular present încoronează, past participle încoronat) 1st conjugation
infinitive | a încorona | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încoronând | ||||||
past participle | încoronat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încoronez | încoronezi | încoronează | încoronăm | încoronați | încoronează | |
imperfect | încoronam | încoronai | încorona | încoronam | încoronați | încoronau | |
simple perfect | încoronai | încoronași | încoronă | încoronarăm | încoronarăți | încoronară | |
pluperfect | încoronasem | încoronaseși | încoronase | încoronaserăm | încoronaserăți | încoronaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încoronez | să încoronezi | să încoroneze | să încoronăm | să încoronați | să încoroneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | încoronează | încoronați | |||||
negative | nu încorona | nu încoronați |