a încotoșmăni (third-person singular present încotoșmănește, past participle încotoșmănit) 4th conjugation
infinitive | a încotoșmăni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încotoșmănind | ||||||
past participle | încotoșmănit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încotoșmănesc | încotoșmănești | încotoșmănește | încotoșmănim | încotoșmăniți | încotoșmănesc | |
imperfect | încotoșmăneam | încotoșmăneai | încotoșmănea | încotoșmăneam | încotoșmăneați | încotoșmăneau | |
simple perfect | încotoșmănii | încotoșmăniși | încotoșmăni | încotoșmănirăm | încotoșmănirăți | încotoșmăniră | |
pluperfect | încotoșmănisem | încotoșmăniseși | încotoșmănise | încotoșmăniserăm | încotoșmăniserăți | încotoșmăniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încotoșmănesc | să încotoșmănești | să încotoșmănească | să încotoșmănim | să încotoșmăniți | să încotoșmănească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | încotoșmănește | încotoșmăniți | |||||
negative | nu încotoșmăni | nu încotoșmăniți |