a încârlionța (third-person singular present încârlionțează, past participle încârlionțat) 1st conjugation
infinitive | a încârlionța | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încârlionțând | ||||||
past participle | încârlionțat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încârlionțez | încârlionțezi | încârlionțează | încârlionțăm | încârlionțați | încârlionțează | |
imperfect | încârlionțam | încârlionțai | încârlionța | încârlionțam | încârlionțați | încârlionțau | |
simple perfect | încârlionțai | încârlionțași | încârlionță | încârlionțarăm | încârlionțarăți | încârlionțară | |
pluperfect | încârlionțasem | încârlionțaseși | încârlionțase | încârlionțaserăm | încârlionțaserăți | încârlionțaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încârlionțez | să încârlionțezi | să încârlionțeze | să încârlionțăm | să încârlionțați | să încârlionțeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | încârlionțează | încârlionțați | |||||
negative | nu încârlionța | nu încârlionțați |