a înfricoșa (third-person singular present înfricoșează, past participle înfricoșat) 1st conj.
infinitive | a înfricoșa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înfricoșând | ||||||
past participle | înfricoșat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înfricoșez | înfricoșezi | înfricoșează | înfricoșăm | înfricoșați | înfricoșează | |
imperfect | înfricoșam | înfricoșai | înfricoșa | înfricoșam | înfricoșați | înfricoșau | |
simple perfect | înfricoșai | înfricoșași | înfricoșă | înfricoșarăm | înfricoșarăți | înfricoșară | |
pluperfect | înfricoșasem | înfricoșaseși | înfricoșase | înfricoșaserăm | înfricoșaserăți | înfricoșaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înfricoșez | să înfricoșezi | să înfricoșeze | să înfricoșăm | să înfricoșați | să înfricoșeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înfricoșează | înfricoșați | |||||
negative | nu înfricoșa | nu înfricoșați |