From an intermediate earlier form *înghiuți, from Late Latin ingluttīre, from Latin gluttiō, from gluttus. Compare Italian inghiottire.
a înghiți (third-person singular present înghite, past participle înghițit) 4th conjugation
infinitive | a înghiți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înghițind | ||||||
past participle | înghițit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înghit | înghiți | înghite | înghițim | înghițiți | înghit | |
imperfect | înghițeam | înghițeai | înghițea | înghițeam | înghițeați | înghițeau | |
simple perfect | înghiții | înghițiși | înghiți | înghițirăm | înghițirăți | înghițiră | |
pluperfect | înghițisem | înghițiseși | înghițise | înghițiserăm | înghițiserăți | înghițiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înghit | să înghiți | să înghită | să înghițim | să înghițiți | să înghită | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înghite | înghițiți | |||||
negative | nu înghiți | nu înghițiți |