a înnoroi (third-person singular present înnoroiește, past participle înnoroit) 4th conj.
infinitive | a înnoroi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înnoroind | ||||||
past participle | înnoroit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înnoroiesc | înnoroiești | înnoroiește | înnoroim | înnoroiți | înnoroiesc | |
imperfect | înnoroiam | înnoroiai | înnoroia | înnoroiam | înnoroiați | înnoroiau | |
simple perfect | înnoroii | înnoroiși | înnoroi | înnoroirăm | înnoroirăți | înnoroiră | |
pluperfect | înnoroisem | înnoroiseși | înnoroise | înnoroiserăm | înnoroiserăți | înnoroiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înnoroiesc | să înnoroiești | să înnoroiască | să înnoroim | să înnoroiți | să înnoroiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înnoroiește | înnoroiți | |||||
negative | nu înnoroi | nu înnoroiți |