a înnămoli (third-person singular present înnămolește, past participle înnămolit) 4th conj.
infinitive | a înnămoli | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înnămolind | ||||||
past participle | înnămolit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înnămolesc | înnămolești | înnămolește | înnămolim | înnămoliți | înnămolesc | |
imperfect | înnămoleam | înnămoleai | înnămolea | înnămoleam | înnămoleați | înnămoleau | |
simple perfect | înnămolii | înnămoliși | înnămoli | înnămolirăm | înnămolirăți | înnămoliră | |
pluperfect | înnămolisem | înnămoliseși | înnămolise | înnămoliserăm | înnămoliserăți | înnămoliseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înnămolesc | să înnămolești | să înnămolească | să înnămolim | să înnămoliți | să înnămolească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înnămolește | înnămoliți | |||||
negative | nu înnămoli | nu înnămoliți |