a întemeia (third-person singular present întemeiază, past participle întemeiat) 1st conj.
infinitive | a întemeia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | întemeind | ||||||
past participle | întemeiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | întemeiez | întemeiezi | întemeiază | întemeiem | întemeiați | întemeiază | |
imperfect | întemeiam | întemeiai | întemeia | întemeiam | întemeiați | întemeiau | |
simple perfect | întemeiai | întemeiași | întemeie | întemeiarăm | întemeiarăți | întemeiară | |
pluperfect | întemeiasem | întemeiaseși | întemeiase | întemeiaserăm | întemeiaserăți | întemeiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să întemeiez | să întemeiezi | să întemeieze | să întemeiem | să întemeiați | să întemeieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | întemeiază | întemeiați | |||||
negative | nu întemeia | nu întemeiați |