a învagona (third-person singular present învagonează, past participle învagonat) 1st conjugation
infinitive | a învagona | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | învagonând | ||||||
past participle | învagonat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | învagonez | învagonezi | învagonează | învagonăm | învagonați | învagonează | |
imperfect | învagonam | învagonai | învagona | învagonam | învagonați | învagonau | |
simple perfect | învagonai | învagonași | învagonă | învagonarăm | învagonarăți | învagonară | |
pluperfect | învagonasem | învagonaseși | învagonase | învagonaserăm | învagonaserăți | învagonaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să învagonez | să învagonezi | să învagoneze | să învagonăm | să învagonați | să învagoneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | învagonează | învagonați | |||||
negative | nu învagona | nu învagonați |