a învecinici (third-person singular present învecinicește, past participle învecinicit) 4th conj.
infinitive | a învecinici | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | învecinicind | ||||||
past participle | învecinicit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | învecinicesc | învecinicești | învecinicește | învecinicim | înveciniciți | învecinicesc | |
imperfect | înveciniceam | înveciniceai | învecinicea | înveciniceam | înveciniceați | înveciniceau | |
simple perfect | învecinicii | înveciniciși | învecinici | învecinicirăm | învecinicirăți | înveciniciră | |
pluperfect | învecinicisem | înveciniciseși | învecinicise | înveciniciserăm | înveciniciserăți | înveciniciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să învecinicesc | să învecinicești | să învecinicească | să învecinicim | să înveciniciți | să învecinicească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | învecinicește | înveciniciți | |||||
negative | nu învecinici | nu înveciniciți |