Unknown. Possibly from a Vulgar Latin root *inversionāre, from Latin versiō, versiōnem (“turning, change”). Probably related to vierșun. Another proposed etymology is Hungarian verseny.[1][2]
a înverșuna (third-person singular present înverșunează, past participle înverșunat) 1st conj.
infinitive | a înverșuna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înverșunând | ||||||
past participle | înverșunat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înverșunez | înverșunezi | înverșunează | înverșunăm | înverșunați | înverșunează | |
imperfect | înverșunam | înverșunai | înverșuna | înverșunam | înverșunați | înverșunau | |
simple perfect | înverșunai | înverșunași | înverșună | înverșunarăm | înverșunarăți | înverșunară | |
pluperfect | înverșunasem | înverșunaseși | înverșunase | înverșunaserăm | înverșunaserăți | înverșunaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înverșunez | să înverșunezi | să înverșuneze | să înverșunăm | să înverșunați | să înverșuneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înverșunează | înverșunați | |||||
negative | nu înverșuna | nu înverșunați |