a învineți (third-person singular present învinețește, past participle învinețit) 4th conjugation
infinitive | a învineți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | învinețind | ||||||
past participle | învinețit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | învinețesc | învinețești | învinețește | învinețim | învinețiți | învinețesc | |
imperfect | învinețeam | învinețeai | învinețea | învinețeam | învinețeați | învinețeau | |
simple perfect | învineții | învinețiși | învineți | învinețirăm | învinețirăți | învinețiră | |
pluperfect | învinețisem | învinețiseși | învinețise | învinețiserăm | învinețiserăți | învinețiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să învinețesc | să învinețești | să învinețească | să învinețim | să învinețiți | să învinețească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | învinețește | învinețiți | |||||
negative | nu învineți | nu învinețiți |