înviorător m or n (feminine singular înviorătoare, masculine plural înviorători, feminine and neuter plural înviorătoare)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | înviorător | înviorătoare | înviorători | înviorătoare | |||
definite | înviorătorul | înviorătoarea | înviorătorii | înviorătoarele | ||||
genitive- dative |
indefinite | înviorător | înviorătoare | înviorători | înviorătoare | |||
definite | înviorătorului | înviorătoarei | înviorătorilor | înviorătoarelor |