From șir. Alternative etymologies include a link with Latin inserere, although this is less likely.
a înșira (third-person singular present înșiră, past participle înșirat) 1st conj.
infinitive | a înșira | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înșirând | ||||||
past participle | înșirat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înșir | înșiri | înșiră | înșirăm | înșirați | înșiră | |
imperfect | înșiram | înșirai | înșira | înșiram | înșirați | înșirau | |
simple perfect | înșirai | înșirași | înșiră | înșirarăm | înșirarăți | înșirară | |
pluperfect | înșirasem | înșiraseși | înșirase | înșiraserăm | înșiraserăți | înșiraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înșir | să înșiri | să înșire | să înșirăm | să înșirați | să înșire | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înșiră | înșirați | |||||
negative | nu înșira | nu înșirați |