Borrowed from German schleifen.
a șlefui (third-person singular present șlefuiește, past participle șlefuit) 4th conj.
infinitive | a șlefui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | șlefuind | ||||||
past participle | șlefuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | șlefuiesc | șlefuiești | șlefuiește | șlefuim | șlefuiți | șlefuiesc | |
imperfect | șlefuiam | șlefuiai | șlefuia | șlefuiam | șlefuiați | șlefuiau | |
simple perfect | șlefuii | șlefuiși | șlefui | șlefuirăm | șlefuirăți | șlefuiră | |
pluperfect | șlefuisem | șlefuiseși | șlefuise | șlefuiserăm | șlefuiserăți | șlefuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să șlefuiesc | să șlefuiești | să șlefuiască | să șlefuim | să șlefuiți | să șlefuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | șlefuiește | șlefuiți | |||||
negative | nu șlefui | nu șlefuiți |