From German Strang, probably through the intermediate of a Slavic language.
ștreang n (plural ștreanguri)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) ștreang | ștreangul | (niște) ștreanguri | ștreangurile |
genitive/dative | (unui) ștreang | ștreangului | (unor) ștreanguri | ștreangurilor |
vocative | ștreangule | ștreangurilor |