substantivului șovăire f. Singular Plural Nominativ-Acuzativ șovăire șovăiri Articulat șovăirea șovăirile Genitiv-Dativ șovăirii șovăirilor Vocativ ' '...
/ne'pre.ʤet/ (înv.) râvnă, ardoare, zel; fermitate, hotărâre. (loc.adv.) Cu nepreget = fără întârziere; fără șovăire. Traduceri DEX '98 via DEX online...
eschiva, a căuta pretexte. (v.intranz.) (fig.) a oscila, a fluctua. șovăială șovăielnic șovăind șovăire șovăit șovăitor Traduceri DEX '98 via DEX online...
oscilează. (fig.) ceva sau cineva care nu se poate hotărî; caracterizat prin șovăiri. ezitant, variabil, schimbător, fluctuant, nehotărât, nedecis, indecis...
înceapă un lucru (absol.) Știu eu? = exprimă o îndoială, o nesiguranță, o șovăire A nu ști ce vrea = a nu putea lua o hotărâre, a fi nedecis; a șovăi A nu...