fi

Din latină sum, esse, fui, fire.

• AFI: /fi/

1. a exista, a avea ființă.
2. a se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană.
3. a-și avea originea, obârșia, a se trage, a proveni.
4. a trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține.
5. a se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc.
6. a avea prețul...; a costa, a valora.
7. (în superstiții, ghicitori etc.) a însemna, a prevesti, a fi semn că...

1. (formează, împreună cu numele predicativ, predicatul)

   Cartea este roșie.

2. (construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv)

   Mi-e amic.

3. (în construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) a simți

   Mi-e foame.

4. (impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) a urma (să se facă), a trebui (să se facă).

   Când i-a fost să moară.

5. (de obicei impers.; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) a avea putința, posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să...

   Era să cadă.

6. (impers.; urmat de un suspin) a putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni.

   E de mers acasă.

1. (construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive)

   El a fost chemat.

2. (construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active)
   1. (cu viitorul I formează viitorul anterior)

      Eu voi fi plecat.

   2. (cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional)

      Ne-ar fi ajutat.

   3. (cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului)

      Să fi spus adevărul.

   4. (cu infinitivul formează perfectul infinitivului)

      Se laudă a fi scris cartea.

   5. (cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect)

      Să se fi ducând mulți acolo?

3. (construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect)

   Te-ai fost dus.

1. lipsi

• ființă, fire

(English)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

fi

1. (informatică) instrucțiunea de încheiere a unui program, prescurtare pentru end if

(furlan)

Din latină filius

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

fi

1. fiu

(Cymraeg)

• SAMPA: /vi/

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

fi

1. eu

(Patois)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

fi

1. să

(Ladin)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

fi m.

1. fiu

(la .lojban.)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

fi

1. precedă și indică prezența unui substantiv

(Ikinyarwanda)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

fi

1. pește

(Kiswahili)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

fi

1. în