duce

română

Etimologie

Din franceză duc < latină dux, -cis.

Pronunție

• AFI: /'du.ʧe/

Substantiv

1. titlu purtat de conducătorul unui ducat; persoană având acest titlu.

   Duce de Burgundia.

2. titlu nobiliar superior marchizului și inferior prințului; persoană având acest titlu.
3. mare senior feudal.
4. conducător militar la triburile germanice.

Sinonime

• 1: (înv.) ducă, herțog

Cuvinte derivate

• arhiduce
• ducal
• ducat
• ducă
• ducesă

Cuvinte apropiate

Traduceri

Etimologie

Din latină dūcĕre.

Verb

I.

1. (v.tranz.) a transporta ceva sau pe cineva într-un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și al pune în altul.

   Duce copilul la școală.

   Duce vitele la păscut.

2. a lua pe cineva cu sine spre a-l conduce, a-l îndruma, a-l introduce undeva; a conduce.

   O duce de mână.

3. (v.intranz.) (despre un drum) a conduce sau a ajunge într-un anumit loc, a da în...

   Acesta e drumul care duce spre ...

4. (v.intranz.) (fig.) a avea drept rezultat.
5. a deplasa pentru a apropia de cineva sau ceva; p. ext. a apropia de cineva sau ceva.

   Duce lingura la gură.

6. a transmite vești, vorbe, răspunsuri, salutări etc.

   A duce o corespondență vie cu ...

7. a-și petrece viața, zilele etc. într-un anumit fel; a trăi.

   O duce rău.

   Știu că o duce bine!

8. a îndura, a suporta, a răbda, a suferi.
9. a purta războaie, lupte, tratative etc.
10. a depune, a presta o muncă.
11. a trage, a trasa linii.

    Duce o perpendiculară.

II.

1. (v.refl.) a merge, a se deplasa, a se mișca, a pleca undeva sau către cineva.

   S-a dus la fața locului.

   Unde te duci?

2. a colinda, a cutreiera (fără țintă).

   Se duce prin muzee.

3. a pluti pe apă sau a zbura în aer.
4. (despre vești, zvonuri etc.) a se răspândi, a se împrăștia.
5. (fig.) a trece; a dispărea.
6. a muri; a se sfârși.

III.

1. (v.intranz.) a rezista la...

Sinonime

I.

• 1: căra, transporta
• 2: conduce, purta, însoți
• 3: se îndrepta, merge
• 5: deplasa
• 6: aduce, transmite, întreține, purta
• 7: trăi, viețui, -i merge
• 8: suporta
• 9: purta
• 10: depune
• 11: trasa

II.

• 1: merge, se deplasa, se transporta, pleca, porni, (pop.) (se) mișca, (înv. și reg.) păsa
• 2: colinda, cutreiera
• 4: răspândi
• 5: trece
• 6: sfârși, muri

III.

• 1: rezista

Antonime

• a duce ≠ aduce
• a se duce ≠ sosi, veni, se întoarce, reveni

Cuvinte derivate

• ducă
• ducere
• dus

Cuvinte apropiate

• abduce
• aduce
• conduce
• deduce
• induce
• introduce
• preduce
• produce
• reduce
• traduce
• seduce

Expresii

• A duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare
• A duce (pe cineva) cu vorba (sau cu minciuna) = a-i promite (cuiva) mereu ceva, amânând îndeplinirea promisiunii; a înșela (pe cineva) făcându-i promisiuni mincinoase
• (fam.) A duce (pe cineva) cu zăhărelul (sau de nas, cu cobza, cu preșul) = a înșela, a amăgi (cu promisiuni mincinoase)
• A se lăsa dus (de gânduri, de visare etc.) = a se lăsa cuprins, copleșit de gânduri
• A-l duce pe cineva gândul (sau mintea, capul la ceva) = a-i veni cuiva ceva în minte; a se pricepe (să facă ceva); a face ceva
• A o duce în... = a nu mai înceta cu..., a o ține în...
• A nu o (mai) duce (mult) = a nu mai avea mult de trăit, a fi pe moarte
• A duce grija (cuiva sau a ceva) = a) a fi îngrijorat să nu (i) se întâmple ceva rău; b) a se interesa, a se ocupa îndeaproape (de cineva sau de ceva)
• A(-i) duce dorul = a) a-i fi dor de cineva; b) a fi dornic de ceva, a simți lipsa unui lucru
• A (o) duce la capăt (sau la îndeplinire, la bun sfârșit) = a îndeplini (în bune condiții) ceva
• A se duce drept (sau într-un suflet, glonț, pușcă, întins) = a merge undeva repede, fără ocol
• (pop.) A se duce după cineva = a se mărita
• A se tot duce = a merge fără încetare
• A se duce cu Dumnezeu (sau în plata, în știrea lui Dumnezeu, în plata Domnului) = a merge unde vrea, unde poate, oriunde
• A se duce de râpă = a se prăpădi, a se distruge; a se cheltui; a decădea
• Du-te-ncolo! = exclamație prin care se exprimă neîncrederea față de ceea ce spune cineva
• (în imprecațiii) Du-te (sau ducă-se) dracului!
• (substantivat) Du-te-vino = mișcare continuă (și intensă) încoace și încolo
• (pop.) Ducă-se pe pustii = a) dracul; b) epilepsie

Traduceri

Referințe

• DEX online: „duce”