depune

Din latină deponere (cu sensurile franceză déposer).

• AFI: /deˈpu.ne/

I.

1. (v.tranz.) a lăsa un obiect din mână, punându-l undeva.

   A depune geamantanul la gară.

2. (v.tranz.) (despre animale care se înmulțesc prin ouă) a elimina ouăle (la loc potrivit).
3. (v.refl.) (despre substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid) a se așeza la fund, formând sedimente; a se sedimenta.

   S-a depus mult praf pe ...

II.

1. (v.intranz.) (reg.; despre vaci, bivolițe etc.) a-și mări ugerul (ca urmare a secreției abundente de lapte), a fi aproape să fete.

I.

• 1: lăsa, preda
• 3: se așeza, se așterne, sedimenta

• deponent
• depozant
• depozit
• depozita
• depoziție, depozițiune
• depunător
• depunere
• dipozit

• A depune bani (la o instituție bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituție bancară)
• A depune mandatul = a renunța la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei
• A depune un act (sau o cerere, un memoriu etc.) = a înainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etc.)
• A depune muncă (sau efort, osteneală etc.) = a munci, a se strădui
• (rar) A depune un examen = a da un examen
• A depune jurământ(ul) = a) (despre o parte în litigiu sau despre un martor) a se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces; b) (despre unele categorii de oameni și despre militari) a se angaja solemn să-și îndeplinească îndatoririle cu respectarea legilor țării
• A depune mărturie = (despre un martor) a face declarații în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces

• DEX online