merge

Vezi și : mérge

Din latină mergere (= „a se scufunda”).

• AFI: /ˈmer.ʤe/

I.

1. (v.intranz.) a se mișca deplasându-se dintr-un loc în altul; a se deplasa, a umbla.
2. (despre nave sau alte obiecte plutitoare) a pluti.
3. (despre păsări, avioane etc.) a zbura.
4. (fam.; despre mâncăruri și băuturi) a putea fi înghițit ușor; a aluneca pe gât.
5. a pleca, a porni, a se duce; a se îndrepta (spre...).
6. la imperativ, ca termen de urare sau de îndemn.

   Mergi cu bine!

7. a urma, a frecventa cursurile unei instituții de învățământ.
8. (înv. și reg.; despre ființe și lucruri) a intra, a pătrunde.
9. (fig.) a ajunge.

   A mers până la a crede că-l poate îndrepta.

10. (pop.) a se angaja (într-o slujbă).
11. a se înrola.
12. (despre ape curgătoare, p. ext. despre lichide) a curge; a se scurge.
13. a însoți, a întovărăși, a acompania.
14. (la unele jocuri, mai ales la cel de cărți) a se angaja, a participa la joc.

II.

1. (despre întinderi de pământ, drumuri etc.) a se întinde până la...; a duce la...
2. (despre știri, evenimente etc.) a ajunge la cunoștința cuiva; a se răspândi; a se propaga, a se generaliza.

III.

1. (despre acțiuni, evenimente, fenomene etc.) a se desfășura, a evolua, a decurge.
2. (despre aparate, mecanisme etc.) a funcționa.
3. (despre ființe) a o duce, a-i fi (bine sau rău).
4. a reuși, a izbuti.
5. a înainta, a progresa, a se dezvolta.
6. (despre oameni) a continua, a persevera.

IV.

1. (despre materiale, mai ales despre alimente) a fi necesar, a se consuma, a se întrebuința (într-o anumită cantitate).
2. (înv. și pop.) a se calcula, a se socoti.
3. (mat.; despre numere) a se cuprinde, a intra în alt număr.

V.

1. a se potrivi, a fi posibil; a se putea, a se accepta, a se admite.
2. a se potrivi, a se armoniza, a se asorta.

   Aceste culori merg bine.

3. (jur.; despre termene, clauze etc.) a intra în vigoare.
4. (despre bani, documente etc.) a fi valabil, a fi în uz, a avea curs.
5. (despre salarii) a reveni (cuiva) în continuare.

VI.

1. a umbla îmbrăcat într-un anumit fel; a purta.

• se deplasa, se duce, se mișca, pleca, umbla, (pop.) se purta, trece

• opri, întrerupe, sta, termina

• emerge
• imerge
• mergător
• mergere
• mers
• premerge
• premergere
• submerge
• submergere

• A merge înaintea cuiva = a întâmpina pe cineva
• A merge la pieire = a acționa necugetat, a-și periclita existența
• A merge (fiecare) în (sau la) treaba lui = a-și relua treburile obișnuite, a-și vedea de interesele sale
• A(-i) merge (ceva) (drept) la inimă (sau la suflet) = a(-i) plăcea foarte mult
• A merge ață = a se duce drept la țintă
• De-i merge (sau să-i meargă) colbul (sau fulgii, peticile, untul) = (în legătură cu verbul "a bate" sau cu echivalentele lui; cu valoare adverbială) zdravăn, tare, violent
• A merge pe... = (despre vârstă) a se apropia de..., a împlini în curând...
• De ce merge sau pe zi (ori pe an) ce merge = pe măsură ce trece timpul
• A merge prea departe = a-și îngădui prea multe, a depăși limitele îngăduite
• A merge mână în mână (cu...) = a fi în strânsă legătură, a se desfășura concomitent, a se înlănțui
• A merge după (cineva) = a) (despre femei) a se mărita; b) a urma sfaturile, povețele cuiva
• A merge în urma (sau pe urmele) cuiva = a urmări pe cineva
• Merge vorba = se spune, se vorbește
• Îi merge (cuiva) vestea (sau numele, vorba etc.) = se spune despre el că...
• Meargă-i numele! = să nu se mai audă despre el, să dispară definitiv
• (impers.) De ce (sau pe zi ce) merge = pe măsură ce trece timpul; tot mai mult
• Așa mai merge = așa se potrivește, e bine, îmi convine
• Treacă (și meargă)! sau treacă-meargă! = fie! să zicem că se poate! să admitem (ca pe o concesie)!

Din merge.

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru merge.

• DEX online

(English)

Din latină mergere.

• AFI: /mɜrdʒ/

1. a uni, a amesteca, a combina

• unite
• unify

• mergence
• submerge