opri

Din slavă oprĕti.

• AFI: /oˈpri/

1. (v.tranz.) a întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma.

   A mers ce-a mers, apoi s-a oprit.

2. (v.refl.) a conteni, a înceta, a stagna.
3. (v.intranz. și refl.) a sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi.
4. (v.tranz.) a întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc.
5. (v.tranz.) a reține (prin rugăminți) pe cineva undeva, a-l determina să rămână.
6. (v.tranz.) a reține cu forța, a sechestra; a aresta.
7. (v.tranz.) a reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc.
8. a rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc.
9. (v.refl.) a se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva.
10. a-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista.
11. (v.tranz.) a împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice.
12. (v.refl.) a se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva.

• 1: sta, (înv. și reg.) se sprijini, (înv.) se popri
• 2: conteni, înceta, (se) întrerupe, părăsi

• a opri: permite
• a se opri: (se) porni, continua, se mișca

• oprire
• oprit

• A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum)

Din opri.

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru opri.

• DEX online