veni

română

Etimologie

Din latină venire.

Pronunție

• AFI: /ve'ni/

Verb

1. (v.intranz.) a se deplasa înspre persoana care vorbește sau despre care se vorbește; a se apropia de un loc, de o așezare; (p.ext.) a merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit loc.
2. (v.intranz.) a merge împreună cu cineva sau în urma cuiva.
3. (v.intranz.) a intra (în locul, în spațiul unde se află vorbitorul).
4. (v.intranz.) (despre ape) a curge (la vale); a inunda, a se revărsa.
5. (v.intranz.) a se deplasa la suprafața apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat.
6. (v.intranz.) a merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat.
7. (v.intranz.) a năvăli asupra sau împotriva cuiva.
8. (v.intranz.) a sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit).
9. (v.intranz.) (despre obiecte) a fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva.
10. (v.intranz.) (despre publicații) a sosi periodic undeva, a fi difuzat.
11. (v.intranz.) (despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) a ajunge (până) la persoana care vorbește sau la ființa despre care se vorbește ori într-un loc determinat.
12. (v.intranz.) a se duce în vizită (sau în treacăt) la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; (p.ext.) a apărea, a se ivi.
13. (v.intranz.) a urma după altcineva sau după altceva; a succeda.
14. (v.intranz.) a urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după...
15. (v.intranz.) a-și avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din...); a deriva.
16. (v.intranz.) a decurge (ca o consecință).
17. (v.intranz.) a sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este așteptat.
18. (v.intranz.) (despre așezări, locuri, construcții) a fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziție.
19. (v.intranz.) a ajunge până la...; a atinge.
20. (v.intranz.) a se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziție, situație, stare.
21. (v.intranz.) (despre întâmplări, evenimente, fenomene) a se produce, a se întâmpla, a avea loc.
22. (v.intranz.) (despre unități de timp) a sosi (în succesiune normală).
23. (v.intranz.) (despre gânduri, sentimente, senzații etc.) a cuprinde, a pune stăpânire, a preocupa pe cineva.
24. (v.intranz.) (despre încălțăminte, îmbrăcăminte) a fi pe măsura cuiva, a se potrivi; (p.ext.) a-i ședea cuiva bine (sau rău).
25. (v.intranz.) (înv., în construcții negative) a se potrivi, a cadra.
26. (v.intranz.) a-i reveni sau a i se cuveni cuiva ceva (de drept, printr-o împărțeală etc.).
27. (v.intranz.) a reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul.
28. (v.intranz.) (pop.) a se afla într-o anumită legătură de dependență, de rudenie etc. (cu cineva).

Cuvinte derivate

• venire
• venit
• venită
• viitor
• viitură

Expresii

• Du-te-vino = mișcare, circulație intensă, neîntreruptă și în ambele sensuri
• Vino-ncoace = a) farmec, drăgălășenie, atracție irezistibilă; b) (rar) ademenire, ispită, păcat
• (pop.) A veni după cineva = a se căsători cu cineva
• (pop.) A veni în slujbă = a se angaja, a intra în slujba cuiva
• (pop.) A veni mare = a-și ridica mult nivelul, a se umfla, a crește, a se revărsa
• A veni pe lume = a se naște
• A-i veni (cuiva) lacrimile = a plânge sau a fi gata să plângă
• A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a se gândi dintr-o dată la ceva, a-și aminti de ceva
• Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan și fără discernământ într-un moment de surescitare
• Cum (sau ce) îi vine cuiva la gură = cu termeni ireverențioși, cu insulte
• Anul (sau luna, săptămâna etc.) ce vine = anul (sau luna, săptămâna etc.) care urmează imediat după cea în curs
• (Așa sau acum) mai vii de-acasă = începi să înțelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor
• A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminți
• A-i veni (cuiva) inima la loc sau a-și veni în fire = a se calma, a se liniști
• A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (În imprecații) Veni-ți-ar numele !
• A veni în nas = a cădea (cu fața în jos)
• A-i veni (cuiva) nu știu cum, = se spune când cineva se află într-o situație neplăcută, jenantă, penibilă
• A veni la putere = a prelua puterea politică într-o țară
• A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discuția la un anumit subiect
• A veni la vorba (sau la cuvântul, la spusele) cuiva = a recunoaște (prin desfășurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate) au fost bune
• Vorba vine, = se spune despre o afirmație care nu corespunde realității
• Cum vine asta ? = se spune pentru a-și arăta nedumerirea sau nemulțumirea în legătură cu ceva
• (pop.) Vine un an (de când...) = se împlinește un an (de când...)
• A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea
• A-i veni (cuiva) toți dracii = a se înfuria, a se mânia
• Ce ți-a venit (să sau de) = ? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesăbuit
• Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum vrea, cum îi convine
• A-i veni (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online