ședea

Din latină sedere.

• AFI: /ʃeˈde̯a/

1. (v.intranz.) a se afla așezat pe ceva; a sta jos.
2. (v.intranz.) a lua loc, a se așeza.
3. (v.intranz.) a se opri din mers așezându-se; a poposi.
4. (v.intranz.) (de obicei la imperativ sau în construcții negative) a avea astâmpăr, a fi liniștit.

   Șezi locului !

5. (v.intranz.) a sta, a se găsi, a rămâne câtva timp într-un anumit loc, într-o anumită situație sau poziție; a nu se mișca din locul sau din poziția ocupată.
6. (v.intranz.) a petrece câtva timp undeva, a nu se deplasa (dintr-un anumit loc); a se afla, a rămâne, a zăbovi (într-un anumit loc).
7. (v.intranz.) (rar; despre obiecte) a se afla așezat sau depozitat într-un loc.
8. (v.intranz.) a avea locuința, domiciliul undeva; a locui, a domicilia.
9. (v.intranz.) a se afla într-o anumită situație (în raport cu ceva sau cu cineva).
10. (v.intranz.) a nu face nimic, a nu avea nici o ocupație.

    Șade toată ziua.

• ședere
• ședință
• șezut
• șezător, șezătoare

• A ședea (ca) pe ghimpi (sau pe foc, pe ace) = a fi nerăbdător și îngrijorat; a fi grăbit să plece
• A ședea pe comoară = a fi foarte bogat și zgârcit
• A ședea la masă = a lua masa, a mânca
• A (-i) ședea cuiva ceva la inimă = a fi preocupat, stăpânit de ceva, a dori ceva foarte mult
• A ședea pe capul cuiva = a plictisi (pe cineva) cu prezența sa sau cu prea multe insistențe
• A ședea cu mâinile în sân (sau încrucișate, la brâu, cu brațele încrucișate etc) = a nu face, a nu întreprinde nimic
• A ședea strâmb și a judeca (sau a vorbi, a grăi) drept = a discuta cu franchețe; a recunoaște adevărul
• A (-i) ședea (cuiva) bine (sau rău, frumos, mândru) = a (nu) i se potrivi; a (nu) fi așa cum se cuvine, cum trebuie, cum este indicat

• DEX '98 via DEX online