bordei
Etimologie
Origine discutabilă, dar probabil mai puțin obscură decât se consideră. Coincide cu franceză bordel, spaniolă borda (REW 1216); dar această coincidență este întâmplătoare. Bazându-se pe această asemănare, Gamillscheg, Rom. Germ., II, 263 și Scriban, Arhiva, XXXIX, 93, au vrut să explice cuvântul pornind de la un german bord („scândură”), posibilitate respinsă de Densusianu, GS, VII, 88.
Principala rațiune a obiecțiilor specialiștilor față de această derivare este cunoscuta absență a termenilor germanici vechi în română. După Lahovary 315, este cuvânt anterior fazei indo-europene. Tot Densusianu, GS, VII, 89, recurge la un indo-european *bhardh-, fără să indice calea sa de pătrundere. REW 1216 și DAR, după ce au respins ipoteza unui etimon germanic, se referă la bulgară. În sfârșit, Giuglea, Dacor., III, 594, pornește de la română bord („bulgăre uscat”), care ar proveni din greacă. În ce ne privește, credem că ar fi inutil să căutăm atât de departe în trecut. Bordei ar putea fi despărțit cu greu de cuvinte ca burdă, bujdă, bujdei, bușdei, bujdeucă, care înseamnă toate „colibă” (confer budă). Confer ruteană bordej, sârbocroată burdely, bulgară burdei, bordei, maghiară bordej, bordely, care uneori se consideră a proveni din română (Candrea, Elemente, 402; Capidan, Raporturile, 220).
Pronunție
- AFI: /borˈdej/
Substantiv
| Declinarea substantivului bordei | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bordei | bordeie |
| Articulat | bordeiul | bordeiele |
| Genitiv-Dativ | bordeiului | bordeielor |
| Vocativ | bordeiule | bordeielor |
- încăpere săpată (pe jumătate) în pământ și acoperită cu pământ, paie sau stuf.
- (p.ext.) locuință mică, rudimentară, sărăcăcioasă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online