brândușă
 |
 |
Etimologie
Origine necunoscută.
Este pus în legătură cu sârbă brnduša, brenduška („șofran”), dalmată brndjuška („șofran”), ruteană brenduška, brandjuši, pe care Vittorio Bertoldi, Un ribelle nel regno de’ fiori, i nomi romanzi del Colchicum autumnale, Ginebra 1923, p. 61, îl pune în legătură cu numele date în slavă vacii, și pe care DAR și Scriban le propun ca etimoane ale românelor.
Totuși, cuvintele par străine de atmosfera lingvistică slavă, și ar putea proveni din română (Candrea, Elementele, 406; Giuglea, Dacor., III, 567-73). Căutându-le alte explicații, Philippide, Principii, propune un latină *brundusia; Giuglea, Dacor., III, 567, derivă cuvântul de la o rădăcină autohtonă *brend- („umflat”), iar Pușcariu, Lr., 176, probabil influențat de ipoteza anterioară, îl consideră cuvânt autohton. Este posibil să existe o legătură între brândușe și brânză, dar nu este ușor de lămurit, în stadiul actual al cercetării.
Lingvistul Sorin Paliga presupune că acest cuvânt este de origine indigenă, creat pe baza br- sau bre- (o rădăcină bine atestată în cuvinte legate de vegetație).
Pronunție
- AFI: /brɨn'du.ʃə/
Substantiv
| Declinarea substantivului brândușă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | brândușă | brândușe |
| Articulat | brândușa | brândușele |
| Genitiv-Dativ | brândușei | brândușelor |
| Vocativ | brândușă, brândușo | brândușelor |
- (bot.) (Crocus) plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu.
- (bot.) (Colchicum) plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină.
Sinonime
- 1: (bot.) (reg.) mițuvele (pl.), ruscea, șofran, șofrănel
- 2: (bot.) (reg.) bălură, brândușei (pl.), ghicitori (pl.), ceapa-ciorii, floarea-brumei, ruscea-de-poiană
Cuvinte derivate
Vezi și
Traduceri
|
|
|
|