branca

Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet branca. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet branca, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger branca i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet branca finns här. Definitionen av ordet branca hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen avbranca och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.
Variante de scriere Vezi și : Branca, brâncă

(català)

Etimologie

Origine incertă. Poate din limba celtică *wranka („picior de animal”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈbɾaŋ.ka/
  • (oriental) AFI: /ˈbɾaŋ.kə/


Substantiv

branca f., branques pl.

  1. (bot.) ramură, creangă
  2. (fig.) ramură

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





(italiano)

Etimologie

Din latină populară branca („labă, picior”).

Pronunție

  • AFI: /ˈbranka/


Substantiv

branca f., branche pl.

  1. (zool.; despre pisici) gheară
  2. (ornit.; despre păsări) gheară
  3. (fig.; despre cunoștință, etc.) ramură
  4. (anat.) ramură
  5. (tehn.; la pl.) gheare

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe





(Latina)

Etimologie

Origine incertă. Poate din limba galică *vranca.

Pronunție

  • AFI: /ˈbran.ka/


Substantiv


Declinarea substantivului
branca
f. Singular Plural
Nominativ branca brancae
Genitiv brancae brancārum
Dativ brancae brancīs
Acuzativ brancam brancās
Ablativ brancā brancīs
Vocativ branca brancae
  1. (zool.) labă, picior

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe





(occitan)

Etimologie

Origine incertă. Poate din limba celtică *wranka („picior de animal”).

Pronunție

  • AFI: /ˈbranko/


Substantiv

branca f.

  1. (bot.) ramură, creangă
  2. (fig.) ramură

Sinonime

Referințe





(português)

Etimologie

Din branco.

Pronunție

  • AFI: /ˈbɾɐ̃.kɐ/


Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru branco.





(sicilianu)

Variante

Etimologie

Origine incertă. Poate din limba celtică *wranka („picior de animal”).

Pronunție

  • AFI: /ˈbranka/


Substantiv

branca f.

  1. (bot.) ramură, creangă

Referințe