fanfare

Hej, du har kommit hit för att leta efter betydelsen av ordet fanfare. I DICTIOUS hittar du inte bara alla ordboksbetydelser av ordet fanfare, utan du får också veta mer om dess etymologi, dess egenskaper och hur man säger fanfare i singular och plural. Allt du behöver veta om ordet fanfare finns här. Definitionen av ordet fanfare hjälper dig att vara mer exakt och korrekt när du talar eller skriver dina texter. Genom att känna till definitionen avfanfare och andra ord berikar du ditt ordförråd och får tillgång till fler och bättre språkliga resurser.
Variante de scriere Vezi și : Fanfare, fanfaré

română

Etimologie

Din fanfară.

Pronunție

  • AFI: /fanˈfa.re/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru fanfară.




engleză

(English)

Etimologie

Împrumutat din franceză fanfare.

Pronunție

  • AFI: /ˈfænfɛə(r)/
  • (SUA) AFI: /ˈfænfɛr/


Substantiv

fanfare, (nenumărabil și numărabil; pl. fanfares)

  1. (muz., numărabil) fanfară
    They played a short fanfare to announce the arrival of the king.
  2. (p.ext., nenumărabil) celebrare
    The town opened the new library with fanfare and a speech from the mayor.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Verb


Conjugarea verbului
to fanfare
Infinitiv to fanfare
Prezent simplu
pers. 3 sg. 		fanfares
Trecut simplu fanfared
Participiu trecut fanfared
Participiu prezent fanfaring
  1. a suna o fanfară
  2. (muz.) a înfrumuseța cu fanfare
  3. a imita o fanfară
  4. (p.ext.) a introduce cu surle și trâmbițe

Referințe




franceză

(français)

Etimologie

Atestat în 1532 (Rabelais); probabil o formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /fɑ̃.faʁ/


Substantiv

fanfare f., fanfares pl.

  1. (muz.) fanfară
    Sonner des fanfares.
  2. (spec.) (orchestră) fanfară

Cuvinte derivate


Etimologie

Din fanfarer.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru fanfarer.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru fanfarer.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru fanfarer.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru fanfarer.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru fanfarer.

Referințe




italiană

(italiano)

Etimologie

Din fanfara.

Pronunție

  • AFI: /fanˈfare/


Substantiv

  1. forma de plural pentru fanfara.




neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Împrumutat din franceză fanfare.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
fanfare
f.m. Singular Plural
Substantiv fanfare fanfares, fanfaren
Diminutiv fanfaretje fanfaretjes
  1. (muz.) fanfară
    Hij liep mee met de fanfare.
  2. (muz.) muzică de fanfară

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe

Enciclo
Wikious
Sapientia
Scientia
Boobota
Anandapedia
Sagapedia
Wikithot