From în- + iarbă. Cf. also Spanish enyerbar, French enherber.
a înierba (third-person singular present înierbează, past participle înierbat) 1st conj.
infinitive | a înierba | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înierbând | ||||||
past participle | înierbat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înierbez | înierbezi | înierbează | înierbăm | înierbați | înierbează | |
imperfect | înierbam | înierbai | înierba | înierbam | înierbați | înierbau | |
simple perfect | înierbai | înierbași | înierbă | înierbarăm | înierbarăți | înierbară | |
pluperfect | înierbasem | înierbaseși | înierbase | înierbaserăm | înierbaserăți | înierbaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înierbez | să înierbezi | să înierbeze | să înierbăm | să înierbați | să înierbeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înierbează | înierbați | |||||
negative | nu înierba | nu înierbați |