From σαλαγέω (salagéō, “to overload, cram full”) + -ή (-ḗ).
σᾰλᾰγή • (sălăgḗ) f (genitive σᾰλᾰγῆς); first declension
| Case / # | Singular | Dual | Plural | ||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Nominative | ἡ σᾰλᾰγή hē sălăgḗ |
τὼ σᾰλᾰγᾱ́ tṑ sălăgā́ |
αἱ σᾰλᾰγαί hai sălăgaí | ||||||||||
| Genitive | τῆς σᾰλᾰγῆς tês sălăgês |
τοῖν σᾰλᾰγαῖν toîn sălăgaîn |
τῶν σᾰλᾰγῶν tôn sălăgôn | ||||||||||
| Dative | τῇ σᾰλᾰγῇ têi sălăgêi |
τοῖν σᾰλᾰγαῖν toîn sălăgaîn |
ταῖς σᾰλᾰγαῖς taîs sălăgaîs | ||||||||||
| Accusative | τὴν σᾰλᾰγήν tḕn sălăgḗn |
τὼ σᾰλᾰγᾱ́ tṑ sălăgā́ |
τᾱ̀ς σᾰλᾰγᾱ́ς tā̀s sălăgā́s | ||||||||||
| Vocative | σᾰλᾰγή sălăgḗ |
σᾰλᾰγᾱ́ sălăgā́ |
σᾰλᾰγαί sălăgaí | ||||||||||
| Notes: |
| ||||||||||||