a autoamăgi (third-person singular present autoamăgește, past participle autoamăgit) 4th conjugation
infinitive | a autoamăgi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | autoamăgind | ||||||
past participle | autoamăgit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | autoamăgesc | autoamăgești | autoamăgește | autoamăgim | autoamăgiți | autoamăgesc | |
imperfect | autoamăgeam | autoamăgeai | autoamăgea | autoamăgeam | autoamăgeați | autoamăgeau | |
simple perfect | autoamăgii | autoamăgiși | autoamăgi | autoamăgirăm | autoamăgirăți | autoamăgiră | |
pluperfect | autoamăgisem | autoamăgiseși | autoamăgise | autoamăgiserăm | autoamăgiserăți | autoamăgiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să autoamăgesc | să autoamăgești | să autoamăgească | să autoamăgim | să autoamăgiți | să autoamăgească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | autoamăgește | autoamăgiți | |||||
negative | nu autoamăgi | nu autoamăgiți |