a autocunoaște (third-person singular present autocunoaște, past participle autocunoscut) 3rd conj.
infinitive | a autocunoaște | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | autocunoscând | ||||||
past participle | autocunoscut | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | autocunosc | autocunoști | autocunoaște | autocunoaștem | autocunoașteți | autocunosc | |
imperfect | autocunoșteam | autocunoșteai | autocunoștea | autocunoșteam | autocunoșteați | autocunoșteau | |
simple perfect | autocunoscui | autocunoscuși | autocunoscu | autocunoscurăm | autocunoscurăți | autocunoscură | |
pluperfect | autocunoscusem | autocunoscuseși | autocunoscuse | autocunoscuserăm | autocunoscuserăți | autocunoscuseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să autocunosc | să autocunoști | să autocunoască | să autocunoaștem | să autocunoașteți | să autocunoască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | autocunoaște | autocunoașteți | |||||
negative | nu autocunoaște | nu autocunoașteți |