a autoiluziona (third-person singular present autoiluzionează, past participle autoiluzionat) 1st conj.
infinitive | a autoiluziona | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | autoiluzionând | ||||||
past participle | autoiluzionat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | autoiluzionez | autoiluzionezi | autoiluzionează | autoiluzionăm | autoiluzionați | autoiluzionează | |
imperfect | autoiluzionam | autoiluzionai | autoiluziona | autoiluzionam | autoiluzionați | autoiluzionau | |
simple perfect | autoiluzionai | autoiluzionași | autoiluzionă | autoiluzionarăm | autoiluzionarăți | autoiluzionară | |
pluperfect | autoiluzionasem | autoiluzionaseși | autoiluzionase | autoiluzionaserăm | autoiluzionaserăți | autoiluzionaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să autoiluzionez | să autoiluzionezi | să autoiluzioneze | să autoiluzionăm | să autoiluzionați | să autoiluzioneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | autoiluzionează | autoiluzionați | |||||
negative | nu autoiluziona | nu autoiluzionați |