Either from beție + -iv or from an older bețiu, from Vulgar Latin root *bibitivus, from Latin bibitus, from bibō.
bețiv m or n (feminine singular bețivă, masculine plural bețivi, feminine and neuter plural bețive)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | bețiv | bețivă | bețivi | bețive | |||
definite | bețivul | bețiva | bețivii | bețivele | ||||
genitive- dative |
indefinite | bețiv | bețive | bețivi | bețive | |||
definite | bețivului | bețivei | bețivelor | bețivilor |
bețiv m (plural bețivi, feminine equivalent bețivă)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | bețiv | bețivul | bețivi | bețivii | |
genitive-dative | bețiv | bețivului | bețivi | bețivilor | |
vocative | bețivule | bețivilor |