Borrowed from Hungarian bán (“to regret”).
a bănui (third-person singular present bănuiește, past participle bănuit) 4th conj.
infinitive | a bănui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | bănuind | ||||||
past participle | bănuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | bănuiesc | bănuiești | bănuiește | bănuim | bănuiți | bănuiesc | |
imperfect | bănuiam | bănuiai | bănuia | bănuiam | bănuiați | bănuiau | |
simple perfect | bănuii | bănuiși | bănui | bănuirăm | bănuirăți | bănuiră | |
pluperfect | bănuisem | bănuiseși | bănuise | bănuiserăm | bănuiserăți | bănuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să bănuiesc | să bănuiești | să bănuiască | să bănuim | să bănuiți | să bănuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | bănuiește | bănuiți | |||||
negative | nu bănui | nu bănuiți |