caracter (plural caracters)
From Ancient Greek χαρακτήρ (kharaktḗr, “type, nature, character”).
caracter m (genitive caracteris); third declension
Third-declension noun.
Case | Singular | Plural |
---|---|---|
Nominative | caracter | caracterēs |
Genitive | caracteris | caracterum |
Dative | caracterī | caracteribus |
Accusative | caracterem | caracterēs |
Ablative | caractere | caracteribus |
Vocative | caracter | caracterēs |
From Latin character through French caractère.
caracter n (plural caractere)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) caracter | caracterul | (niște) caractere | caracterele |
genitive/dative | (unui) caracter | caracterului | (unor) caractere | caracterelor |
vocative | caracterule | caracterelor |