Borrowed from Ukrainian цю́ра (cjúra).
ciura m pers or f
Masculine declension:
Feminine declension:
From ciur, possibly corresponding to Latin crībrō, crībrāre, through a Vulgar Latin dissimilated form *cibrāre.[1]
a ciura (third-person singular present ciurează, past participle ciurat) 1st conjugation
infinitive | a ciura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ciurând | ||||||
past participle | ciurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ciurez | ciurezi | ciurează | ciurăm | ciurați | ciurează | |
imperfect | ciuram | ciurai | ciura | ciuram | ciurați | ciurau | |
simple perfect | ciurai | ciurași | ciură | ciurarăm | ciurarăți | ciurară | |
pluperfect | ciurasem | ciuraseși | ciurase | ciuraserăm | ciuraserăți | ciuraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ciurez | să ciurezi | să ciureze | să ciurăm | să ciurați | să ciureze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ciurează | ciurați | |||||
negative | nu ciura | nu ciurați |