From clăti (“to swash”), initially as an adjective in the phrase plăcintă clătită (“swashed pie”).
clătită f (plural clătite)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) clătită | clătita | (niște) clătite | clătitele |
genitive/dative | (unei) clătite | clătitei | (unor) clătite | clătitelor |
vocative | clătită, clătito | clătitelor |