From conduce (“to drive, lead”) + -ător, from Latin conducere.
conducător m (plural conducători, feminine equivalent conducătoare)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) conducător | conducătorul | (niște) conducători | conducătorii |
genitive/dative | (unui) conducător | conducătorului | (unor) conducători | conducătorilor |
vocative | conducătorule | conducătorilor |
conducător m or n (feminine singular conducătoare, masculine plural conducători, feminine and neuter plural conducătoare)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | conducător | conducătoare | conducători | conducătoare | ||
definite | conducătorul | conducătoarea | conducătorii | conducătoarele | |||
genitive/ dative |
indefinite | conducător | conducătoare | conducători | conducătoare | ||
definite | conducătorului | conducătoarei | conducătorilor | conducătoarelor |